Postări
-->
Cu ochii larg inchisi
Totul a inceput intr-o zi de primavara, acutm multi ani, poate prea multi dar, inca imi amintesc acea lumina care ne-a trezit pe amandoi la viata. Era ziua cand m-am nascut iar voi ma ajutati inca de atunci sa inteleg mai bine ce se intampla in jurul meu. Dintr-o lume a intunericului cu ajutorul vostru am descoperit lumina, o lumina care la inceput va durea iar imaginile erau neclare. Incercati sa va acomodati si va chinuiati sa ma faceti sa inteleg unde sunt si ce ce intampla in jurul meu.
Mi-ati oferit primele imagini, primele nuante de culoare si imaginea celor apropiati mie, m-ati facut sa vad prin voi noua lumea in care imi faceam aparitia.
Timpul a trecut iar eu am crescut, incepusem sa merg iar imaginile nu mai erau neclare acum vedem lumea in toata splendoarea ei, eram mic si nu intelegeam prea bine dar voi ma ajutati mereu. Incepusem sa imi corelez miscarile cu voi, ochii mei dragi, tot voi ma ajutati sa-mi recunosc parintii si cei apropiati mie.
In curand am inceput sa invat sa scriu si sa citesc, imi amintesc ca fugeati pe paginile de hartie incercand sa recunoasteti acele simboluri numite litere pentru ca eu sa descifrez ceea ce imi semana atunci cu un text scris prin masina de criptat din cel de-al doilea razboi mondial - Enigma. Incurcate lucruri imi pareau, dar voi mereu in miscare, mereu atenti nu m-ati abandonat, ne chinuiam impreuna la lumina slaba a unui bec de veioza sa ma faceti sa inteleg tainele cititului.
In primii ani de scoala am descoperit impreuna informatii noi, unele le-am citit de mai multe ori pentru ca eu sa inteleg mai bine. Setea de cunoastere o alimentam prin intermediul vostru, imaginile imi ramaneau acum intiparit in minte, imagini pe care nu le-am uitat nici pana astazi. Distingeam culori si semne, vedeam apa cristalina cum se strecura printre lespezile verzulii, ghioceii ce se iveau de sub frunze
Anii au trecut, impreuna descopeream zorii unei noi zi, roua dimineti cum disparea sub soarele sclipitor si noaptea ce acoperea totul in mister. M-ati facut sa vad si ce nu as fi vrut, imagini dureroase, oameni suferind. V-am inchis repede dar voi…mereu atenti surprindeti si de aceasta data toate imaginile iar lacrimile incep sa apara, va inchid si strang din dinti, incep sa plang regretand ce am vazut, mi-as fi dorit sa nu se fi intamplat, lacrimi curg din voi pe obraji mei arsi de soarele anilor ce au trecut.
Timpul trece, parul imi este alb, mersul greoi iar voi incepeti sa obositi. Nu mai sunteti la fel de vioi, imaginea e neclara iar pe sub sprancene port ochelari. Multe am trait impreuna, am imbatranit si eu si voi, poate ca ar fi mai bine sa va las sa va odihniti.
Va multumesc scumpi ochi, am ajuns datorita voua sa-mi vad copiii mari si nepotii crescand. Acum cand umbra mi-e mai aproape…si eu, si voi…suntem mai obositi, timpul se scurge, clipesc mai greu, poate ca ar fi mai bine sa ne odihnim si noaptea sa nu se mai termine.
