Elisabeth Browning - (1806 - 1861) Sonetul XLIII

Elisabeth Browning - (1806 - 1861)

Sonetul XLIII

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adânc si larg si-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfârsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
În pasnic fel, în zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
În vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte si mai tare.

Ion Minulescu - Celei care minte

---

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

Tudor Arghezi - De-a V-ati Ascuns

Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

Octavian Paler - Am invatat ca...

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…
Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.


Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Cu ochii larg inchisi

-->

Cu ochii larg inchisi

Totul a inceput intr-o zi de primavara, acutm multi ani, poate prea multi dar, inca imi amintesc acea lumina care ne-a trezit pe amandoi la viata. Era ziua cand m-am nascut iar voi ma ajutati inca de atunci sa inteleg mai bine ce se intampla in jurul meu. Dintr-o lume a intunericului cu ajutorul vostru am descoperit lumina, o lumina care la inceput va durea iar imaginile erau neclare. Incercati sa va acomodati si va chinuiati sa ma faceti sa inteleg unde sunt si ce ce intampla in jurul meu.

Mi-ati oferit primele imagini, primele nuante de culoare si imaginea celor apropiati mie, m-ati facut sa vad prin voi noua lumea in care imi faceam aparitia.

Timpul a trecut iar eu am crescut, incepusem sa merg iar imaginile nu mai erau neclare acum vedem lumea in toata splendoarea ei, eram mic si nu intelegeam prea bine dar voi ma ajutati mereu. Incepusem sa imi corelez miscarile cu voi, ochii mei dragi, tot voi ma ajutati sa-mi recunosc parintii si cei apropiati mie.

In curand am inceput sa invat sa scriu si sa citesc, imi amintesc ca fugeati pe paginile de hartie incercand sa recunoasteti acele simboluri numite litere pentru ca eu sa descifrez ceea ce imi semana atunci cu un text scris prin masina de criptat din cel de-al doilea razboi mondial - Enigma. Incurcate lucruri imi pareau, dar voi mereu in miscare, mereu atenti nu m-ati abandonat, ne chinuiam impreuna la lumina slaba a unui bec de veioza sa ma faceti sa inteleg tainele cititului.

In primii ani de scoala am descoperit impreuna informatii noi, unele le-am citit de mai multe ori pentru ca eu sa inteleg mai bine. Setea de cunoastere o alimentam prin intermediul vostru, imaginile imi ramaneau acum intiparit in minte, imagini pe care nu le-am uitat nici pana astazi. Distingeam culori si semne, vedeam apa cristalina cum se strecura printre lespezile verzulii, ghioceii ce se iveau de sub frunze, vedeam apusul cromatic intr-o seara de toamna, vedeam padurea cum isi pierdea frunzele, zapada ce se asternea peste campurile inghetate…iar voi…mereu vioi, in continua miscare.

Anii au trecut, impreuna descopeream zorii unei noi zi, roua dimineti cum disparea sub soarele sclipitor si noaptea ce acoperea totul in mister. M-ati facut sa vad si ce nu as fi vrut, imagini dureroase, oameni suferind. V-am inchis repede dar voi…mereu atenti surprindeti si de aceasta data toate imaginile iar lacrimile incep sa apara, va inchid si strang din dinti, incep sa plang regretand ce am vazut, mi-as fi dorit sa nu se fi intamplat, lacrimi curg din voi pe obraji mei arsi de soarele anilor ce au trecut.

Timpul trece, parul imi este alb, mersul greoi iar voi incepeti sa obositi. Nu mai sunteti la fel de vioi, imaginea e neclara iar pe sub sprancene port ochelari. Multe am trait impreuna, am imbatranit si eu si voi, poate ca ar fi mai bine sa va las sa va odihniti.

Va multumesc scumpi ochi, am ajuns datorita voua sa-mi vad copiii mari si nepotii crescand. Acum cand umbra mi-e mai aproape…si eu, si voi…suntem mai obositi, timpul se scurge, clipesc mai greu, poate ca ar fi mai bine sa ne odihnim si noaptea sa nu se mai termine.