Postări
Sonetul XLIII
Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adânc si larg si-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfârsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
În pasnic fel, în zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
În vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte si mai tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu